– Aș vrea să îți vorbesc despre o posibila stare
De-a ta-
Când simți tot și ești
Nimic.
Tu nu ești decât o fantasmă, ești o iluzie!
Te găsești în toți câte puțin, dar
Nu te regăsești în tine.
Tu crezi că te uiți la toți, când, de fapt,
Toți se uită la tine
Cum mori, și mori, și mori,
„Mor, mor,mor!” –
Tot mori,
Și nu te oprești din Trăire.
Tu nu ești decât o fantasmă, ești o iluzie!
Viața însăși se trăiește prin tine și tu nu ai decât să ții pasul cu ea.
D'ale Teatrului Imaginar 