Mi-e cam dor de tine
cu ataşamente multe şi cu tot.
De prezenţa ta, de starea ta.
Mi-e cam dor de tine
şi-mi pare ca m-agăţ
precum creanga, precum creanga de acăţ,
precum scaiul –
de tine.
Şi-mi vine- mult contemplativ-
să vin înspre tine,
să nu însemne nici mai mult, nici mai puţin
decât ceea ce se întâmplă când suntem împreuna.
Să nu punem gânduri şi dorinţe
ori ce credem că vrem,
să fim ceea ce suntem:
beţi, cu capul greu,
cu sete de inimă lângă inimă,
cu sete de tine, de iu-hu-huiii!, de mine,
şi zel, de noi şi de ţel,
de să ne-ajute Dumnezeu să uităm ceea ce vrem şi să fim doar Prezent.
Mi-e dor de tine-ntr-un fel
când eşti plecat şi totuşi,
simt că eşti.
D'ale Teatrului Imaginar 