RSS

Arhivele lunare: Decembrie 2013

Brrr, ho!

all rights reserved

all rights reserved

Calul, sfetnicul veșnic al lui Făt Frumos discuta cu acesta hăt, hăt departe:

 

– Pfiu, stăpâne, spune-mi tu

De-am ajuns unde ai vrut,

De e cum presupuneai

Și de ești cum credeai?

 

Ce fac oamenii aici, stăpâne?

 

Își pierd mințile cumplit și-n van

Tocmai acum, la sfârșit de an?!

Jucați, jucați,

Poate o să câștigați,

Poate o să reușiți…

Contează?

Stăpâne, pentru tine ce contează?

Pentru mine,

Îți spun verde în față:

Pentru mine, stăpâne, contează…

Contează a drumului mireasmă,

Aia ce o trag adânc în nări

Chiar și când o uit!

 

Dar pentru tine, mare crai, tu cel fără ochelari de cal?

 

Anunțuri
 

Etichete: , ,

Parcă atât de vizibil de invizibil nu am mai fost niciodată

 

Parcă nu mai știu de mine,

Parcă rod alți șoareci din mine;

De când cerul l-am mâncat,

Zici că am devenit cașcaval.

 

E ca și cum ți-ai fi mâncat tu, omule, omenia!

Parcă pot fi orice și tocmai de-aia

Nu-s!

 

Ce mă face să tac, să nu mă mai exprim,

Să nu mai chițăi pe la colțuri, să nu mai doresc nimic

Tocmai acum când nu-ncetez să mă minunez și simt

Cum mă iluminez?

 

Mă vindec singur de-un picior și-apoi

Mă împiedic de aer

Și doare căzutul în gol,

mai ales când tu deja simți

că nu ai hotare.

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Decembrie 19, 2013 în D'ale animalelor

 

Etichete: , ,

Virgil Teodorescu

 

ORBIS EXTREMUS ULTIMUS

Înapoi, rupeţi rândurile,
răcni sergentul major făcând spume la gură,
dar abia rosti aceste cuvinte
că rândurile o rupseseră înainte.

NICI NU MĂ MIR

Am auzit nu odată:
să-ţi fie ruşine măi tată,
tată nu sunt dar ce să zic
poate puţin tătic,
să-ţi fie ruşine
îmi spune nu ştiu cine
cu cotleţi cărunţi şi parfumaţi,
aş putea să-i spun hai sictir,
dar eu nici măcar nu mă mir,
nu mă mir deloc
deşi mă fac foc,-
ruşine pentru ce?
pentru că-mi văd de treabă?
sau pentru că sunt încă în viaţă
fără s-ajung o jalnică paiaţă?
sau poate că nu vreau să port mustaţă?
pentru că nu mă cheamă bibi, sandu
şi că nu fac nimic să-mi crească grandu?
ba mai degrabă pentru tine
îmi crapă obrazul de ruşine.

*poezii preluate din ALMANAHUL LITERAR 1982
editat de asociaţia scriitorilor din Bucureşti

See more at: http://alexandervsalexander.blogspot.ro/2013/12/virgil-teodorescu-mucles.html#sthash.zJWrTN18.dpuf

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Decembrie 6, 2013 în D'ale altora

 

Tot când nu te-aștepți se-ntâmplă

 

De când nu mai sunt cum știu, focul pare mult mai viu,

Sângele parcă mi-e vin și Duhul îl sfințește în fiecare zi.

Vin, vin în fiecare zi!

Viu, viu în fiecare zi!

 

Vin viu în fiecare zi și mă trăiesc cu tot.

 

Îmi iau rochia de pământ,

Pe brațe port mușchi verde și umed

De pădure;

Port pe sâni întreg regnul vegetal,

Îmi sar iepuri din buric,

Din gât mă crește

Un copac;

Cregnile-i cresc liber în cap- din al meu în al lui,

– în capul meu din capul lui.

 

Apele-mi curg pe șolduri în jos și el,

Al meu Făt- Frumos,

Mă îndeamnă, mă atrage

(Haide! Vino! Stai!)

Să stau nemișcată în stare,

În centrul meu de greutate.

 
2 comentarii

Scris de pe Decembrie 4, 2013 în U-ma-na-na-tu-ra

 

Etichete: , ,

Video

Mai mulți într-o barcă

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Decembrie 1, 2013 în D'ale altora

 

Etichete: ,