Mie mi-e tine o mie
Mi-e cam dor de tine
cu ataşamente multe şi cu tot.
De prezenţa ta, de starea ta.
Mi-e cam dor de tine
şi-mi pare ca m-agăţ
precum creanga, precum creanga de acăţ,
precum scaiul –
de tine.
Şi-mi vine- mult contemplativ-
să vin înspre tine,
să nu însemne nici mai mult, nici mai puţin
decât ceea ce se întâmplă când suntem împreuna.
Să nu punem gânduri şi dorinţe
ori ce credem că vrem,
să fim ceea ce suntem:
beţi, cu capul greu,
cu sete de inimă lângă inimă,
cu sete de tine, de iu-hu-huiii!, de mine,
şi zel, de noi şi de ţel,
de să ne-ajute Dumnezeu să uităm ceea ce vrem şi să fim doar Prezent.
Mi-e dor de tine-ntr-un fel
când eşti plecat şi totuşi,
simt că eşti.
aM I ThE one ThAT I`vE bEEN LOOkING fOr? (I)(II)
(I)
Azi m-ai sărutat pe frunte – deloc părintește,
și m-ai trezit.
Nu mi se pare prea devreme
și nu mi se pare nici prea tărziu.
E acum.E, acum! Acum e.
Acumaici acumaici acumaici acumaici
Eacumaiaicieacumaicieacumaici.
Tălpile îmi ard. Calc în fiecare pas!
Îmi port tot corpul; picioarele mă poartă toată!
Ochii tăi spre ce sunt poartă?
Nici spre mine, nici spre tine
Ci-nspre-n infinit.
Poarta infinitului și coloana sărutului.
Tu m-ai sărutat pe frunte;
și azi, m-am trezit!
Acumaici acumaici acumaici acumaici
E acum.E, acum! Acum e.
Acumaici acumaici acumaici acumaici
Eacumaiaicieacumaicieacumaici.
.
.
(II)
(Dacă tu ești ceilalalți, iar ceilalți sunt tine- tu ești ei, iar ei sunt tine-
când tu îi vezi, ei se văd pe sine,
pe sine prin tine, prin sine pe tine.
Atunci, când celălalt te vede, el se vede pe sine,
pe sine prin tine întâmplându-se, manifestându-se, el însuși
manifestându-se prin tine și tu prin el.)
Miñettine și Lumea Întreagă
(Ma petite Miñettine, tu crezi că înțelegi asta?)
Eu sunt și pentru că sunt mine, și pentru că sunt mine prin tine, și pentru că tu ești tu prin mine.
O întâlnire cu tine e o Lume Întreagă
și în fiecare zi
îți jur, îți jur, îți jur
că merg cu tine până la capăt.
Și iubindu-te așa, iubesc Lumea Întreagă.
(Ma petite Miñettine, tu crezi că înțelegi asta?)
Sfânta babă
Doamne,
Vecina mea, atunci și acum, la 82 de ani,
Face tot voia Ta.
Iese din casă sprijinindu-se-ntr-o cârjă,
Cu spatele mai drept atunci, mai curb acum,
Dar capul treaz.
Iese din casa cu vasul plin cu pâine și-l răstoarnă lângă fântână.
Se curăță de firmituri pe mănă
(mâna-i sfântă, capul treaz),
Umblă-aplecată în fața Ta-
Aplecată de anii ce Tu i i-ai dat.
Păsările vin la păine
Și Tu vii.