RSS

Arhive pe categorii: D’ale altora

Lumea e frumoasă și fragilă

 

Inima are secundare.

 

 

 

De pe ce planetă ai venit?

 

Drumul e lung

 

 

când ești obosit orice drum ți se pare nesfârșit.

 

 
Un comentariu

Scris de pe August 21, 2014 în D'ale altora

 
Video

Frumoasele suferinți

 

 

 
5 comentarii

Scris de pe August 3, 2014 în D'ale altora

 

Etichete: ,

Virgil Teodorescu

 

ORBIS EXTREMUS ULTIMUS

Înapoi, rupeţi rândurile,
răcni sergentul major făcând spume la gură,
dar abia rosti aceste cuvinte
că rândurile o rupseseră înainte.

NICI NU MĂ MIR

Am auzit nu odată:
să-ţi fie ruşine măi tată,
tată nu sunt dar ce să zic
poate puţin tătic,
să-ţi fie ruşine
îmi spune nu ştiu cine
cu cotleţi cărunţi şi parfumaţi,
aş putea să-i spun hai sictir,
dar eu nici măcar nu mă mir,
nu mă mir deloc
deşi mă fac foc,-
ruşine pentru ce?
pentru că-mi văd de treabă?
sau pentru că sunt încă în viaţă
fără s-ajung o jalnică paiaţă?
sau poate că nu vreau să port mustaţă?
pentru că nu mă cheamă bibi, sandu
şi că nu fac nimic să-mi crească grandu?
ba mai degrabă pentru tine
îmi crapă obrazul de ruşine.

*poezii preluate din ALMANAHUL LITERAR 1982
editat de asociaţia scriitorilor din Bucureşti

See more at: http://alexandervsalexander.blogspot.ro/2013/12/virgil-teodorescu-mucles.html#sthash.zJWrTN18.dpuf

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Decembrie 6, 2013 în D'ale altora

 
Video

Mai mulți într-o barcă

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Decembrie 1, 2013 în D'ale altora

 

Etichete: ,

Video

Dansați, dansați, dansați!

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Noiembrie 28, 2013 în D'ale altora

 

Etichete:

Video

Pasarea

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Noiembrie 17, 2013 în D'ale altora

 

Etichete: ,

Atât cât

 

http://alexandervsalexander.blogspot.fr/2013/07/focul-leoarca.html

 

Aaaii, aaaii, ai-ai-ai-ai!

Câtă viață ai li câtă nu ai!

Cate-n viață ai și câte nu dai?

*

În orașul acesta umed în care mă aflu,

În care mă simt ca un mușchi de copac-

Umed, mereu umed,

Stau cuminte la rădăcina copacului,

Trăiesc la firul ierbii, împiedicând pământul să puște.

 

În orașul acesta umed în care mă aflu,

Cerul nu se mai satură să fugă,

Să-și piardă caii-n norii albi murdari.

 

În orașul acesta umed în care mă aflu,

Ei se joacă cu soarele

Precum copiii neastâmpărați la întrerupătoare,

Îl tot sting și-l tot aprind și mă calcă

În picioare- ce picioare?!

În copite!-

Și mă joacă în copite,

Tot un verde fac din mine.

Ah, ce umed sunt, și sfânt și binecuvântat!

 

Dacă minți, fă-o, te rog, atât cât să înghețe apa!

*

Eeeii, eeeii, iei-iei-iei-iei!

Câte-n viață iei și câte nu vrei?

Cîte-n viață vrei și câte nu iei?

 

 

 

Etichete: , , , ,